Il urasc!!! Si mi-e rusine ca trebuie sa il numesc tata.
M-a injurat, a vrut sa dea in mine (bine ca am reusit sa ma feresc), pe mama a bruscat-o si a aruncat cu o sticla de bere dupa ea, sor-mea e in stare de soc si abia daca vorbeste, iar eu nu mai pot nici sa plang. Nu mai simt nimic.
A urlat ca descreieratul, a trantit si a injurat. Mi-e frica de el… atatia ani ne-a abuzat din punct de vedere psihic. Si uneori mi-e frica de el si fizic… reactioneaza ciudat si nu stii cand ii vine sa arunce cu ceva dupa tine sau sa ridice mana.
Il urasc!!! Si tot ce stiu acum e ca vreau sa plec de acasa… urgent… deja o persoana m-a refuzat… 
… si am apelat la M. Nu stiam la cine altcineva sa apelez. Maine ma intalnesc cu el sa vad ce optiuni am… momentan nu ma simt in stare sa gandesc.
Vroiam doar sa ma descarc… acum ca am iesit din starea de soc.
Ma asteapta o noapte alba
Rohelma, noaptea e un sfetnic bun. Dar pentru asemenea probleme există soluţii: 1. Să pleci
2. Să anunţi autorităţile, cu toate că şansele sunt mici.
3. Să-i râzi în faţă, căci râsul poate fi cea mai puternică armă.
Ai grijă de tine şi nu uita, Râde, căci râsul e arma supremă.