Au plecat ai mei aseara la niste prieteni, iar eu dupa putin timp am plecat in El Comandante. Pana la 9:30 cand a inceput concertul Kumm a fost cam plictiseala, insa dupa aia a fost o nebunie.
Cei de la Kumm sunt geniali. Sunt oameni care stiu sa faca atmosfera. Si chiar daca am fost o mana de oameni aseara la concert a fost genial. Dupa concert a urmat un afterparty cu muzica tocmai buna de dat din cap, sarit si cantat. Drept urmare in momentul de fata eu abia imi tin capul pe umeri… sternocleidomastoidianul (doamne ce cuvand urat) meu m-a cam lasat balta.
Am ajuns acasa la 4… la fel ca data trecuta de fapt. Singura problema acum a fost ca ai mei doar ce se intorsesera. Si cand m-au vazut intrand pe usa au facut o criza de nervi. Ochii in pamant, cat mai putine cuvinte spuse (nu de alta dar dupa nu stiu cate beri si nu stiu cate pahare de coniac nu cred ca as fi fost in stare sa vorbesc coerent) si orice ar fi… orice ar spune… le dau dreptate. Asta e formula cu ajutorul careia ajung in timpul cel mai scurt in pat si pot sa dorm. In fine… la un moment dat vor trebui sa se obisnuiasca cu ideea ca nu pot sa vin acasa la ora 10-11 seara… doar dimineata daca vor 
)
In alta ordine de idei… eu azi la ora 5 am meditatie la fizica si nu mi-am facut tema si nici nu am chef sa o fac. Vreau sa dorm si sa nu dau lucrare la mate maine…
Filed under: Uncategorized | Tagged: concert, el comandante, Everyday life, kumm, nervi, parinti
