Mult prea personal

Intinde mana si o sa-ti pun sufletul in palma…
S-ar putea sa te mire dar dragostea nu e o lupta…

Sentimente si ganduri indreptate catre un ieri, un ieri cand lumea era la picioarele mele si vantul nu-mi spulbera zambetul de pe buze. Poate ca fara rost ma gandesc iar la tine. Deja simt cum ma scufund in penibil. Mai are rost sa iti visez ochii sau din cand in cand sa mai senzatia ca iti simt mirosul pielii? Imi tot spun ca nu, dar nu ma pot oprii.
Cadere libera. Am inceput sa o iau razna. Nu mai sunt eu. Acum chiar simt ca m-am schimbat si nu in bine. Daca o tin tot asa unde o sa ajung? Ultimele saptamani nu mi-au facut bine. Vapori de alcool, zeci … daca nu sute de tigari fumate,zambete false si lacrimi aruncate pe ascuns… toate astea nu mi-au facut bine. Nu mi-au golit sufletul si mintea de tine asa cum speram, ba din contra, imaginea ta parca tot mai pregnanta o am. Vocea ta mi s-a parut ca o aud de atatea ori in ultimul timp. Dar cu ce rost?
Si daca ma intorc la tine o sa-mi fie bine? Nu stiu.
Si daca fug de tine in continuare o sa-mi fie bine? Nici asta nu stiu.

Multe au fost… multe s-au dus… multe au mai ramas de spus…

 

Oare tu cum esti? Oare tu la ce te gandesti? Mai visezi din cand in cand la mine? Mai speri din cand in cand la un noi?

Lasă un Răspuns