Stateam la fereastra si priveam fulgii… asteptam sa simt ceva. Emotia copilariei, spiritul sarbatorilor…. nu stiu… ceva!
Incep sa ma deprim din ce in ce mai rau cand lucrurile ar trebui sa fie exact invers. Nu vreau Craciun, nici Revelionul nu ma prea incanta… vreau o cochilie.
Unde imi sunt prietenii? Unde imi este sufletul?
Completat sub: r Ganduri | Tagged: Ganduri, Melancolie, mult prea personal, tristete
Doamne,esti asa de trista.Ma deprima cind citesc literatura ta,dar imi place. Totusi te inteleg, ai un suflet bun. Tinjesti dupa copilaria trecuta.(probabil)
Viata are mai multe etape .Tu esti intre ele.Am senzatia ca semanam. Mai scrie…
Sunt trista, dar in mod ciudat lumea ma vede mereu zambind.
In fiecare an am o perioada mai neagra ca sa zic asa. O sa-mi treaca la un moment dat
asa ar fi normal sa-ti treaca.De fapt cine sunt eu sa spun ce e normal si ce nu.In perioada sarbatorilor imi vine sa pling.Am o perioada gri/neagra.Sper sa-mi treca.O seara placuta!
Daca stai acum la ferastra vei vedea cum ninge! Ninge frumos.
Zimbeste! Vei iesi sa te plimbi cu prietenul tau, o sa va tineti de mina, o sa povestiti, o sa va iubiti. Va fi o seara frumoasa. Tu esti frumoasa. Distractie maxima.
Nu am prieten cu care sa ies sa ma plimb Andrei
Dar multumesc pentru gandurile frumoase.
Pacat. imi pare rau.Se pare ca am gresit.Scuze.Oricum, simte-te frumoasa este esential. Iti da alt elan.Esti prea trista!Ce pot sa fac pentru tine?
frumos..dar trist ce ai spus tu…cu totii tindem catre depresie..si totusi..de ce?avem tot ce ne trebuie..suntem sanatosi…si..ceva totusi lipseste…