Anul 2000

De perioada 1999-2002 imi aduc aminte cu cea mai multa placere. Eram tot timpul un zambet, nu aveam nici o grija pe cap, mancam Bonibon si mestecam guma Turbo, jucam ascunsea, sotronul, frunza, elasticul, ciocolata, patratica, 7/9 pietre, plicul, faceam oameni de zapada, mergeam la usa prietenilor de joaca si ii rugam pe parintii lor sa ii lase afara, ma jucam in pamant si ajungeam in casa si ma certa mama…. ufff…. cate amintiri placute sunt stranse de atunci.
In 2000 aveam 11 ani si pot sa zic ca a fost varsta de glorie. Daca tin bine minte vara lui 2000 a reprezentat trecerea de la clasa a IV-a la clasa a V-a. Pentru mine acele 3 luni de vara si de vacanta au fost geniale. Eram o groaza de copii in cartier si stateam toti gramada de dimineata pana seara. Tin minte ca cel mai mic din gasca avea 8 ani si ceva, iar cel mai mare avea 19, iar in total eram vreo 25 de nebuni cu chef de joaca. Pe atunci nu tineam cont de varsta si oricum eram mult mai inocenti decat cei de acum. Ne strangeam si jucam ori fotbal in spatele blocului (unde acum este o parcare plina cu masini care mai de care mai smechere), ori ne gaseam tot felul de alte jocuri. Adevarata distractie incepea insa atunci cand incepea sa se insereze. Era deja ca o regula… seara se joaca ascunsea. Se facea 10-11 noaptea si noi tot ne jucam. Ne strigau parintii de la geamuri si noi ne rugam de ei sa ne mai lase sa mai jucam o runda (o runda de ascunsea jucata in 25 de persoane, chiar mai mult, nu dura niciodata mai putin de 40 de minute).
Pot sa zic ca am avut o copilarie foarte frumoasa si ma bucur ca nu m-am nascut mai tarziu.

Si pentru deliciul meu… si al multora de fapt:

Anda Calugareanu – O portocala

Noi in anul 2000